De cât timp ai nevoie să te pregătești pentru moartea cuiva? Exact, răspunsurile variază între “e stupid să întrebi asta” și “o veșnicie”. Pentru că niciodată nu te poți pregăti pentru plecarea cuiva. Nu cu adevărat.

Pentru unii, vestea decesului cuiva drag vine de pe o zi pe alta, ca într-un vis urât din care tot încerci să te scuturi și să te trezești. Pentru alții, vine ca o agonie prelungită, în care doliul e trăit și retrăit anticipat de zeci de ori.

De “pregătire” putem vorbi, probabil, doar în al doilea caz și habar nu am dacă e mai ușor să știi ce urmează sau nu. Eu am trăit doar experiența a doua, a pierderii “treptate” a unui membru al familiei, alimentată de o boală prelungită, al cărei deznodământ încercam să-l ignorăm constant, deși umbra ei se întindea tot mai mult peste toate obiectele din jur, ca soarele la apus, începând să atingă și să preschimbe tot. Dar, indiferent cât de întuneric devenea în jur și cât de tare bâjbâiam în confuzia și negarea noastră, am rămas “fideli” culturii în care am fost crescuți: nu am vorbit direct despre asta, de teamă ca odată rostit, cuvântul “moarte” să nu se transforme în realitate.

Când s-a transformat, totuși, în realitate, ce am înțeles e că ultimul lucru pe care te simți în stare să-l faci în clipele de după despărțirea de cel drag, când încerci să nu te prăbușești din picioare de durere, e să fii “gazdă”. Să alergi după cumpărături. Să te întrebi “ce e de făcut”. Să te întrebi de unde să începi cu toate pregătirile logistice care ți se cer în acele câteva zile de până la înmormântare, care par făcute pentru orice altcineva decât pentru tine, omul care are nevoie să-și plângă pierderea.

Așa că urmează o listă pe care nu o să-ți placă să o citești.

Dacă simți nevoia s-o amâni, amână. Dacă ai cui să-i ceri ajutorul cu aceste pregătiri, fă-o. Dă-ți libertatea să afli sau să nu afli despre asta din timp, dacă e prea greu. Dar poate că totuși găsești resurse să tragi aer în piept și să o parcurgi, cu gândul că poate o să fie mai ușor să știi din timp ce urmează, decât să alergi zilele respective dintr-o parte într-alta, într-o procesiune de colaci, lumânări, prosoape și pachețele, simțind nevoia să întrebi o dată la două propoziții “dar de ce facem asta?” și înghițindu-ți cuvintele.

Surse foto: Isai Ramos, Unsplash / Ben Mack, Pexels

Care sunt pașii de urmat după ce afli despre moartea cuiva drag?

Va fi nevoie să faci mai multe lucruri deodată, ca să demarezi procedurile din punct de vedere logistic, administrativ și religios, etape care sunt oarecum legate între ele. Pentru unele te poți pregăti din timp, chiar dacă doar la nivel teoretic (să afli ce acte trebuie să pregătești, cu cine trebuie să vorbești și ce trebuie să cumperi în pregătirea înmormântării). Le amintesc, pe scurt, mai jos, urmând să insist doar pe prima în acest articol, ca să nu risc să transform articolul în roman.

Din punct de vedere “logistic”, va trebui să faci pregătirile pentru înmormântare: mai întâi, să iei legătura cu o firmă de servicii funerare, care te va ajuta cu tot ce ține de toaletarea și transportul trupului persoanei decedate, apoi să stabilești locul și data înmormântării, să cumperi toate obiectele necesare pentru ziua respectivă, să anunți oamenii care vrei să participe și, poate cel mai complicat, să cumperi (a se citi “închiriezi”, dar îți povestesc într-un alt articol de ce) locul de veci la cimitir.

Din punct de vedere administrativ, va trebui să demarezi formalitățile în raport cu statul român: să “anunți” acest deces și să primești “dovada” care confirmă evenimentul, respectiv certificatul de deces. Doar pe baza lui, poate avea loc înmormântarea. Certificatul de deces se eliberează, la rândul lui, în baza unui certificat medico-legal eliberat de un medic (medicul de familie, medicul de la firma de servicii funerare, medicul de la spital – în cazul unui deces survenit acolo etc.)

Din punct de vedere religios, va trebui să iei legătura cu preotul parohiei de care aparține persoana care a plecat dintre cei vii – de obicei, biserica cea mai apropiată de domiciliul său – pentru a stabili detaliile legate de înmormântare. Pe lângă asta, o să mai fie nevoie să afli la ce capelă se poate depune trupul persoanei până la înmormântare, pentru ca rudele și prietenii să poată veni să depună coroane și să-i adreseze un ultim omagiu. Și va mai fi nevoie să faci pregătiri pentru ritualurile religioase care se desfășoară atât în zilele dinaintea înmormântării, pentru care preotul te poate îndruma cel mai bine.

Mică paranteză: în ceea ce privește depunerea persoanei decedate la capelă, evident că planurile nu merg întotdeauna așa cum te-ai aștepta și, după cum am descoperit în practică, nimeni nu poate să-ți garanteze că locul de la capela bisericii parohiei va fi liber atunci când vei avea tu nevoie. Așadar, dacă știi că se apropie o despărțire de cineva drag și vrei să afli din timp încotro s-o iei, poți să iei legătura din timp cu preotul parohiei, dar și cu cei de la alte biserici din zonă, ca să știi care-ți sunt opțiunile când va veni momentul.

Cum spuneam mai sus, cu toate pregătirile din zilele alea se pot scrie câteva romane, așa că o să mă opresc, în acest articol, doar la pregătirea “logistică”. Adică ce poți să faci, cumperi sau rezolvi, din punct de vedere cât mai pragmatic (atâta cât se poate folosi acest cuvânt în legătură cu un subiect atât de sensibil), ca să pregătești ce se va întâmpla în zilele următoare.

Pentru toate aceste pregătiri, cel mai ușor este să iei legătura cu o firmă de servicii funerare, care ar trebui să-ți ofere, de la A la Z, toate lucrurile esențiale pregătirii pentru înmormântare. Poate că te gândești că nu ai luxul de a primi ajutor extern, dar majoritatea pachetelor de înmormântare se decontează pe baza talonului de pensie al persoanei decedate. Asta înseamnă că vei primi de la stat 6.095 de lei în cazul decesului pensionarului sau persoanei asigurate și 3.048 de lei în cazul decesului unui membru al familiei pensionarului sau asiguratului (mai multe detalii aici). Sume care, chiar dacă s-ar putea să nu fie suficiente, vor fi de ajutor, iar colaborarea cu un furnizor de servicii funerare va garanta faptul că nu va rămâne pe umerii tăi povara unor etape greu de parcurs de unul singur.

Firme de servicii funerare sunt destule în orașele mai mari. Din fericire, chiar decente, cu bun simț și capabile să-ți ia din mâini povara birocrației până în cele mai mici detalii. Multe dintre ele îți oferă pachete complete de înmormântare, de la serviciile de bază (toaletare și îmbălsămare, manipulare, transport) la produsele esențiale pentru înmormântare (sicriu, cruce, pachete de împărțit pentru pomană) și chiar la interacțiunea cu statul român – dar asta, într-un articol viitor.

Surse foto: Mario Wallner, Pexels / Luigi Boccardo, Unsplash

Ce îți poate asigura o firmă de servicii funerare?

Firma se va ocupa de tot ceea ce ține de constatarea decesului, toaletarea și îmbălsămarea persoanei decedate, transportul până la locația agreată, iar apoi de furnizarea pachetului complet de înmormântare.

Pentru constatarea decesului și demararea pregătirilor pentru înmormântare de către firma de servicii funerare, va trebui să:

Pregătești actele persoanei decedate (buletinul, actele medicale, certificatul de naștere și, eventual, de căsătorie, talonul de pensie și un buletin al aparținătorului persoanei – adică orice membru al familiei care va ține legătura cu firma de servicii funerare). Dacă nu ai luat deja legătura cu medicul de familie, medicul din personalul firmei se poate ocupa și de eliberarea certificatului medico-legal care constată decesul, pe baza căruia va solicita ulterior certificatul de deces.

Pregătești hainele necesare pentru înmormântare (de la cămașă, costum sau rochie, după caz, până la lenjerie intimă și încălțăminte).

Transmiți data și locul înmormântării, dar și capela la care trupul va fi depus după îmbălsămare și până la înmormântare, unde rudele și prietenii pot veni să depună coroane și să adreseze un ultim omagiu. Cei de la servicii funerare te pot ajuta cu transportul până la capelă și, ulterior, până la locul în care va avea loc înmormântarea (chiar dacă acesta e într-o altă localitate).

Urmează să alegi unul dintre pachetele de înmormântare oferite de firma pe care ai contactat-o. Cu siguranță nu e ceva la care vrei să te gândești, dar și mai sigur e faptul că o să ai zero resurse emoționale să te gândești la ce să alegi în zilele de după decesul cuiva drag. Așa că, dacă ai puterea să te gândești la asta, găsești mai jos obiectele principale de care o să fie nevoie pentru pregătirea înmormântării.

Ce trebuie să conțină “lista de cumpărături” la care n-ai vrea să te gândești niciodată?

Probabil că e de la sine înțeles să începem lista cu sicriul pe care va trebui să-l achiziționezi. Cel mai greu lucru va fi să te gândești la dimensiunile pe care trebuie să le aibă, dar așteaptă-te să primești această întrebare de la personalul firmei, e un detaliu pe care trebuie să-l adreseze. Vei avea de ales între mai multe variante de lemn, mai multe feluri de decorațiuni și alte detalii care probabil că o să ți se pară absolut nesemnificative în acele momente, dar în cazul în care vei avea întrebări, nu ezita să le discuți.

Sicriul va veni echipat, la rândul lui, cu câteva obiecte care sună familiar, dar și cu altele ale căror nume are șanse să-ți sune la fel de străin ca mie.

Perna, lenjeria albă și capitonajul – accesorii obligatorii, care au sens din punct de vedere logistic și fără de care nu ar trebui să se vândă sicriul.

Orarul mic, orarul mare și pânza – sunt diferite bucăți de pânză folosite în timpul ritualului de înmormântare. Orarul mic este o fâșie mai îngustă, iar orarul mare și pânza au dimensiuni mai mari și sunt folosite pentru a acoperi fața celui adormit. Simbolistica religioasă este strâns legată de giulgiurile cu care a fost învelit Iisus Hristos în momentul în care a fost coborât de pe cruce.

Tot din același loc din care cumperi sicriul ar trebui să iei și o cruce din lemn – care va fi plasată la căpătâiul sicriului în timpul priveghiului și, apoi, la mormântul din cimitir. Conform tradiției, aceasta trebuie să fie din lemn și să aibă patru înscrisuri: mențiunea I.N.R.I. (Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor), numele persoanei decedate, data (sau anul) nașterii și data (sau anul) morții. Tot tradiția spune că această cruce din lemn va fi păstrată la cimitir până la un an de la data înmormântării, când va fi înlocuită cu una mai durabilă, din marmură sau alt material care să-i reziste timpului mai bine decât lemnul.

Doliul – e o pânză de culoare neagră, care se așează de către familia persoanei decedate deasupra tocului ușii de la intrare în casă. E felul prin care poți să anunți comunitatea despre plecarea celui drag și se ține, de obicei, timp de 40 de zile deasupra ușii.

Coroana funerară – o scriu la singular, deși o să fie aduse mult mai multe la înmormântare de către persoanele care vor să-i transmită celui plecat dintre noi un ultim omagiu. Cu toate astea, serviciile funerare includ în pachet și o coroană din partea familiei. Îți vei putea alege dintr-un catalog pus la dispoziție de ei – sau, dacă din vreun motiv sau altul vrei să alegi o coroană din altă parte, poți să apelezi cu încredere la majoritatea florăriilor, care te vor ajuta să pregătești ce ai în gând.

Sursă foto: Pavel Danilyuk, Pexels

Dar pentru slujbele de la biserică, ce trebuie să cumperi?

Înainte de înmormântarea propriu-zisă, în zilele în care corpul persoanei decedate e depus la capela bisericii, se ține o slujbă religioasă cunoscută sub numele de “Stâlpi”, care constă într-o rugăciune pentru sufletul celui adormit și citirea unor părți din cele patru evanghelii.

Pentru aceste zile dinaintea înmormântării, cele mai importante obiecte se pot cumpăra direct de la biserică: sfeșnicul, lumânările, tămâia, cărbunele pentru ars tămâia, toiagul (o lumânare curată în formă de colac), icoana care se pune pe pieptul celui adormit.

Sfeșnicul – va fi așezat la căpătâiul persoanei adormite, pentru ca persoanele care vin la capelă până la înmormântare să aprindă lumânări, rostind cuvintele “Dumnezeu să-l / s-o ierte”.

Lumânările – le vei împărți celor prezenți în timpul slujbelor religioase.

Tămâia și cărbunele, plus recipientul pentru ardere – vor fi folosite de către preot în timpul slujbei. Pentru arderea tămâii, biserica recomandă folosirea cărbunelui și a unui suport special numit “cătuie”.

Toiagul – o lumânare albă, în formă de colac, va fi aprinsă când preotul va citi “Stâlpii” (acele rugăciuni care se rostesc în zilele premergătoare înmormântării). Atât lumânările ținute în mâini de către cei prezenți, cât și toiagul simbolizează candelele aprinse ori lumina faptelor bune cu care creștinul îl va întâmpina pe Hristos la Judecata de Apoi.

O icoană – reprezentând de obicei chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului sau al Sfântului pe care l-a avut ca patron spiritual, se pune, conform cutumelor, pe pieptul celui adormit.

Ce trebuie să mai cumperi în plus pentru slujba de înmormântare?

Coliva – care era pregătită, pe vremuri, de către familie, îți poate fi furnizată și de către casa de servicii funerare la care apelezi. Va fi ulterior sfințită la biserică, în timpul ritualului înmormântării, apoi împărțită celor prezenți.

Colacul – făcut din făină de grâu și împletit cu diferite modele, amintește de cununa de spini a Mântuitorului Hristos. Și el va fi sfințit în timpul slujbei, când se obișnuiește să se aprindă în mijlocul lui și o lumânare.

Vinul – care, după sfințirea de la biserică, se toarnă peste mormânt în formă de cruce, amintind de uleiurile cu care a fost uns trupul lui Hristos după răstignire.

Prosoapele albe – se vor împărți în biserică în timpul slujbei înmormântării, alături de lumânări, și aduc aminte de mahrama pusă pe capul Mântuitorului.

Pachetele pentru pomană – se vor împărți la finalul slujbei de înmormântare și sunt, de obicei, în număr de 6, 12 sau 24. De ce atâtea? Aici trebuie să fac o paranteză, pentru că regulile nu sunt clare, chiar dacă par. Din punct de vedere religios, Biserica Ortodoxă nu pare să ceară pregătirea vreunui număr anume de pachete, ci doar încurajează pomana ca gest de generozitate pentru sărmani, în memoria persoanei adormite, și să ne recomande să respectăm tradiția ortodoxă, adică să pregătim alimente de post, dacă pachetele sunt oferite în zilele de post de peste an.

Discutând cu mai multe persoane care au trecut prin doliu și cu diferiți preoți, am rămas cu senzația că pachetele oferite în număr de 6, 12 sau 24 sunt pur și simplu o “moștenire” împământenită de obiceiurilor locale, pe care biserica nu o interzice, dar nici nu pune presiune pe cât de mult trebuie să dai. Așadar, în momentul în care te întreabă cei de la servicii funerare câte pachete vrei să comanzi, ține cont și de faptul că nu există nicio rușine în a te adapta la bugetul pe care-l ai.

Evident că, în funcție de dorințele și preferințele fiecăruia, lista de obiecte “esențiale” poate deveni mult mai lungă. Sau s-ar putea ca obiceiurile din zona țării în care are loc înmormântarea sau ca tradițiile familiei tale să dicteze că “e nevoie” să cumperi și altceva. Dar cred că e suficient să te pregătești cu obiectele de bază și apoi să mai întrebi. (Probabil că vei primi atâtea răspunsuri câte întrebări vei avea.)

O altă paranteză: în caz că întrebarea “de ce e nevoie de asta?” ți-a trecut prin minte măcar o dată citind lista de mai sus, vreau să menționez că am păstrat explicațiile cât de scurte mi-au putut ieși din tastatură, pentru că plănuiesc să revin într-un alt articol cu explicațiile legate de rostul și simbolurile din spatele fiecărui obiect folosit în cadrul ritualului de înmormântare. Sunt interesante și complexe și merită note de subsol, așa că vreau să le ofer spațiul cuvenit.

Până la urmă, ajută pregătirile pentru înmormântare?

Mi-e greu să spun dacă în realitate conștientizarea despărțirii îți ușurează sau îți îngreunează sufletul. Să-mi fie iertată analogia, dar e ca înaintea unei operații: pe unii îi ajută să înțeleagă ce va urma, să pună întrebări, să se pregătească moral, să aibă timp pentru “digerarea” gândului, ca într-o iluzie firavă a unei senzații de control; pe alții, dimpotrivă – zilele dintre veste și operație sunt pretext de frământări și somn întrerupt, și cu cât se amână mai mult ziua întâmplării, cu atât devin mai palizi și mai nehotărâți că au puterea să treacă prin asta.

Așa că, la fel ca-n cazul multor întrebări grele, răspunsul e că “depinde”. Pe mine m-a și dărâmat, dar m-a și liniștit procesul. Pentru că stăteam față în față cu inevitabilul, cel pe care oricum urma să-l privesc în ochi în scurt timp, să citesc despre sicrie, coroane și să bifez cea mai morbidă listă de shopping din viața mea mi-a dat voie să plâng în avans, acolo unde nu mă vedea nimeni și unde nu aveam pe cine să întristez. A fost un exercițiu sumbru, dar necesar pentru a-mi crea spațiu să mă eliberez și să pot să accept ce urma să se întâmple. Cel mai important lucru era să pot fi limpede și funcțională pentru ceilalți membri ai familiei în momentul pierderii, iar pregătirile au fost un antrenament sufletesc pentru încordarea ce știam că va urma.

Așadar, dacă știi și tu că cineva drag urmează să plece, s-ar putea ca pregătirile să te ajute. Odată ca să ai senzația că-i onorezi cum se cuvine amintirea și să nu uiți vreunul dintre lucrurile importante de pe listă, iar apoi ca să-ți iei de pe umeri povara asta și să-ți dai spațiu să simți ce ai nevoie să simți, după ce se va întâmpla despărțirea.

Sursă foto: Gabriela Palai, Pexels