Avem prea puține cuvinte să spunem cât de tare ne doare spațiul gol pe care-l lasă cei dragi ai noștri când pleacă dintre noi. Avem prea puține instrumente prin care să ne spunem “la revedere” sau să inventăm ritualuri noi. Și, uneori, simțim că o piatră de mormânt cu niște ani trecuți între liniuțe e prea puțin, prea rece și prea “tras la indigo” ca să poată manifesta iubirea pe care încă le-o purtăm celor dragi, chiar și dincolo de timp și spațiu.
Moartea se simte ca un punct. O prăpastie în care se termină viața, dincolo de care totul devine rece. Pietrele funerare sunt reci. Pământul în care se odihnește cel drag, la fel. Lumânările care ard până la capăt devin doar fum și cenușă și de câte ori le-ai aprinde, tot de atâtea ori ar dispărea.
Dar când descoperi că lumânările pot fi și vii, când îți dai seama că pământul în care se odihnesc cei care nu mai sunt poate fi dătător de viață, când lacrimile tale udă ceva ce poate renaște ca o mărturie vie a dorului, atunci parcă moartea se transformă din punct în virgulă.
“Plantați în Amintire” e numele unui parc de copaci plantați în amintirea celor care nu mai sunt. E cel mai frumos mod de a-i onora pe cei plecați dintre noi de care am auzit în ultima vreme – sau poate de care am auzit vreodată. E un proiect născut din imaginația Asociației Zi de Bine, care-și propune să facă, așa cum îi spune și numele, ceva bun pentru lume în fiecare zi.
Din dorința de a le da celor care trec prin doliu ocazia să-i onoreze pe cei plecați într-un mod duios și plin de sens, echipa Asociației Zi de Bine a venit cu ideea unui parc în care fiecare om să poată planta un copac în amintirea altui om drag care nu mai e printre noi. Și uite-așa, se face bine de ambele părți: cel care plantează are un loc în care să-și plângă dorul, un “loc” viu, care crește de la an la an; iar locuitorii orașelor în care parcurile prind viață au ocazia să respire un aer mai curat și să se odihnească la umbra unui copac cu poveste.
Sursă foto: Melania Medeleanu
“Plantați în Amintire” a început ca un singur parc, dar apoi s-a extins în mai multe localități din țară. Primul parc a fost deja plantat în Banat, în orașul Lugoj, și constă în 100 de arbori întinși pe aproximativ 6.000mp. Fiecare copac plantat în memoria celui pierdut are un QR Code care, scanat, duce spre o poveste. Povestea omului pe care îl onorezi în acest fel.
Al doilea parc va fi plantat în București, iar arborii puși la dispoziție (100 la număr) s-au epuizat în câteva zile. Semn mai clar că oamenii au nevoie de acest proiect ca de aer nu cred că există. Parcul de la București va fi deschis la sfârșitul acestei luni, împreună cu parcurile din Oradea și Constanța.
Din fericire, povestea continuă și în alte orașe, așa cum scrie și pe site-ul proiectului: “Mergem mai departe în 2023 spre București, Oradea, Constanța, Săcele, Nădlac. Și ne dorim ca în următorii 10 ani să plantăm iubire în fiecare județ din țară.”
Dacă vrei să plantezi și tu, intră aici și alege-ți localitatea și suma pe care vrei să o donezi. Găsești acolo informații despre proiect, dar și despre arborii disponibili în următoarele parcuri de la Oradea, Constanța, Săcele, Nădlac. Sper să găsești localitatea cea mai aproape de tine, dar dacă nu, probabil că nu vei avea mult de așteptat. Îmi doresc din suflet ca listele de așteptare să devină atât de lungi, încât “Plantați în Amintire” să-și găsească teren fertil în toate orașele din țară.
Sursă foto: Alfo Medeiros, Pexels
Recunosc că mi-a stat sufletul în loc și a oftat puțin când a aflat de proiectul ăsta. Pentru că mi se pare că reprezintă cel mai frumos lucru pe care ni-l putem dori de la gesturile pe care le facem în amintirea celor dragi: ca pierderea lor să lase în urma lor firimituri de bine, o dâră luminoasă cum numai stelele căzătoare pot să lase.
Bineînțeles, am adoptat și eu un copac. Urmează să fie plantat în București, în amintirea domnului Adrian, socrul pe care l-am pierdut acum 2 ani și a cărui moarte mi-a pus în față o oglindă în care se reflectă acum toate întrebările de pe Nesfârșit.ro. Bineînțeles, am scris și o poveste în amintirea lui, am plâns, am șters și am rescris din nou. E un fel de procesare a doliului, sunt sigură. E terapeutic să poți să-i spui celui care nu mai e că îți e dor, chiar și când știi că vorbele se vor duce spre nicăieri. Și e bine să ai un loc în care să-i “scrijelești” pe veci povestea, mai ales pe e scoarța (virtuală) a unui copac care o să-i crească în amintire.
Nesfârșit.ro e felul în care am știut eu să onorez amintirea socrului meu. E primul gest de transformat durerea în sens pe care l-am putut inventa. Iar “Plantați în Amintire” va fi al doilea, pentru care voi rămâne mereu recunoscătoare.
Abia aștept parcul din București. Abia aștept să îmbrățișez copacul și să-l rog să înverzească în fiecare an, ca o lumânare vie care nu se stinge niciodată. Sau, cel puțin, nu în viața asta, până când voi avea ocazia să duc eu însămi mesajul de dor la destinatar, prin cine știe ce lumi din galaxia asta ne va fi dat să reîntregim familia.
Sursă foto: Maksim Nikulin, Pexels
Comments (0)